Am avut o zi de bucurie. Scriu de ani de zile aici despre cazuri incredibile de exploatare a lucrătorilor și îmi iau în freză cele mai colorate epitete pentru că vreau să dărâm minunata ordine capitalistă. Totuși, un filmuleț făcut de o muncitoare în textile cu patron isteric care înjură angajații a declanșat niște scântei de empatie. Se pare totuși că ura față de sărăcime și angajați precari, dorința de orbire a unor români ”moderni” care trăiesc în cea mai bună dintre lumile posibile, are o limită. Limita e umilirea maximă. E totuși o veste bună.
Destui inși care sunt îngrijorați că românii sunt putori și nu muncesc destul s-au arătat totuși indignați de comportamentul vătafului din fabrica de textile. Cum spuneam, sunt totuși fericit, colegii mei de țară nu sunt complet șterși pe creier.
Dar, să fim serioși, filmul e tratat ca o excepție deși e regulă. Regula nu e neapărat urletul și înjurătura, desigur, e și o idee proastă să urli ca prostul pentru că au și oamenii aceia plătiți prost o limită și au și telefon. Or, treaba stă taman invers, nu avem de-a face cu o excepție. Nu era nevoie de filmarea asta să afli că munca suplimentară e regulă, că întârzierea banilor sau plata la gri sunt și ele reguli, că stoarcerea până la inuman pentru producție e o regulă. Toate autoritățile s-au mobilizat, ministrul muncii întreba indignat pe facebook cum se cheamă firma etc. Abureli mediatice. Câte nereguli a descoperit până acum ITM în fabricile de textile, locuri de exploatare și abuz tradiționale?
”Norocul” a fost că acel subom a vorbit urât. Sunt unii care te dau pur și simplu afară și iau și bonus, vezi cum au procedat în primăvară conducerile de la firmele componente de mașini unde au existat revolte, Leoni și Draxlemeier.Fără să te înjure. Cei mai mulți calcă demnitatea în picioare cu o apăsătoare liniște și siguranță.
Sunt însă bucuros, cum spuneam. Am văzut ceva ”opinie publică” indignată de aceste filmări extreme și am urlat ”uite, bă, mai există viață în automatonii hateri de pe facebook care explică toată ziua că patronul e sfânt și trebuie pupat motivațional în cur”.
Tudose se ia în piept cu băncile și benzinăriile
Premierul Tudose s-a luat de bănci și de coloșii din industria combustibililor (OMV, de la sine înțeles). A spus de bănci ceva vag, în continuarea ideii neplății impozitului pe profit. Să spui că ”fură„ e de fapt vag, mai ales când ele însele recunoșteau că numai din furt fac aproape un miliard, prin furt înțelegând comisioane ilegale la nivel UE.
Foarte bine, dar mai și facem ceva? Indignări periodice au avut până și Băsescu sau Boc. Însă în România trebuia deja consolidată și susținută de specialiști o întreagă retorică împotriva unor companii care au întrecut orice măsură. Băncile au fost protejate de clasa politică în bloc sau atunci când au fost atacate au fost atacate în favoarea câtorva samsari mai ales. O întreagă clasă de mijloc – aflată de altfel într-un ocean de falsă conștiință pentru că urlă la guvern și nu îndrăznește sau nu-și vede inamicii de zi cu zi care le suprafacturează serviciile – a tras în jug pentru rate umflate de comisioane cum nu s-au văzut în Europa.
Tudose s-a luat doar de profituri neimpozitate. E un început atât de timid încât am emoții ca la serbare. Ia uite, mă, se prind ăștia de evidențe și au și zis ceva critic, senzațional.
La fel stăm cu benzinarii. Tudose a spus corect că privații au luat frumos caimacul lăsând prețurile la fel, după ce acciza a fost scoasă. Transportatorii și ceilalți indignați nu știu să urla la OMV, că doar sunt și ei patroni, ce dzeu, urlă doar la Guvern, că e mai simplu. Tudose sugerează că a vorbit la intimidare cu indistria care va ține prețul jos deși acciza va crește. S-o vedem și pe asta, mai ales că cifrele urlă la noi spunându-ne că au de unde, au o marjă de 10% numai dacă te uiți la media ponderii taxelor în prețul combustibilului.
Dar e tot o bătaie aplicată cu un snop de flori. Taxa de stâlp a fost scoasă, vremuri mai bune de taxare pentru aceșit coloși n-au existat. Ponta a început cu facilități, iar, după tehnocrație și Dragnea, practic au zburdat fiscal, profiturile impozitate slab au bubuit. Sigur, veți găsi armate care să vă spună că oricum sunt cei mai mari plătitori deci să le pupăm mâna.
Să nu mai pupe mâna, ăsta e mărețul lucru pe care-l cer oamenii de decenii și tot nu le iese cu politicienii pe care-i aleg. Dar nici să nu credeți că zburlirea lui Tudose e foarte îndepărtată de pupatul mâinii. Sunt doar, așa, niște nervi, deocamdată ornați cu puține fapte.
