Politica şi , după ea, spaţiul public (cu presă, analişti, intelectuali etc) prea merg în continuare într-un tăvălug antipopular. Cel mai fierbinte subiect şi cel mai de discutat zilele astea şi analizat este următorul:
Tribunalul din Galati a dat prima sentinta irevocabila prin care se dispune convertirea in lei a creditului in franci elvetieni, la cursul de schimb de la data acordarii creditului, la care se adauga o majorare de 10%. Informatia a fost furnizata de avocatul Gheorghe Piperea, care a tinut sa precizeze ca Nicoleta Costache, clientul care a castigat procesul, nu a fost aparata de Casa de avocatura Piperea si Asociatii. In acelasi proces s-a cerut si s-a obtinut si nulitatea clauzei de comision de risc (pe motiv ca este abuziva), precum si restituirea sumei platite – nedatorat – cu titlu de comision de risc. Banca a transmis miercuri HotNews.ro ca este vorba de o eroare si ca in cadrul procesului nu s-a cerut convertirea valutei imprumutului, ci a fost unul clasic, pe clauze abuzive.(sursa)
Subiectul bănci e unul dintre acelea foarte importante şi complet nediscutate. Am văzut ştiri scrise cu nuanţe dispreţuitoare la adresa clienţilor băncii. Presa a pierdut şi capacitatea de a fi populistă în sensul bun. Dreptacii care ne înnebunesc cu clasa de mijloc toată ziua nu deschid gura cînd vine vorba de bănci.
Or, astfel de ştiri şi nu abureli precum suspendări sau ofiţeri sub acoperire ar trebui să ocupe complet agenda. Pentru că cea mai mare întrebare a deceniului rămîne: CINE A PLĂTIT CRIZA în România? Platitorii de rate au fost unii dintre ei (deşi se pot considera privilegiaţi faţă de cît au plătit cei cu veniturile minime şi medii care au plătit şi mai dureros prin TVA, modificarea Codului muncii etc). Nimeni nu discută modul aberant şi nedemocratic în care băncile au fost protejate nu doar în zona comisioanelor dubioase.
O mostră de democraţie-pe-timp-de-criză, ca să nu uităm:
“Deoarece conservarea disciplinei de rambursare a creditelor în rândul debitorilor contribuie semnificativ la stabilitatea financiară, vom lua toate măsurile pentru a evita adoptarea unor iniţiative legislative, precum legea insolvenţei personale sau propuneri legate de legea privind recuperarea datoriilor care ar submina disciplina de credit”, se arată în scrisoarea de intenţie convenită de autorităţile române cu FMI şi CE, document obţinut de MEDIAFAX.
Acest angajament este preluat în mod consecvent în scrisorile suplimentare de intenţie convenite de autorităţi cu instituţiile internaţionale creditoare în ultimii ani. (sursa)
Mai nou, unii parlamentari vor să propună diverse legi pentru reglementarea relaţiei bănci-clienţi ceva mai în favoarea clienţilor. Mai toată presa i-a beştelit că-şi văd de interes (au rate şi ei). PRoblema vine din nerealismul şi neprofesionalismul propunerilor, nu din interesul personal. Însă faptul că mari lideri de partid continuă să nu vorbească despre asta într-un deceniu cu un boom de credite şi cu o criză mondială.
